Deși inițial alegerea burghiului pare o joacă de copil, în momentul în care ești pus în fața alegerii lucrurile nu mai sunt atât de simple, mai ales dacă nu ai câteva informații de bază. Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să identifici corect materialul pe care dorești să-l prelucrezi, pentru că de aici începe discuția cu vânzătorul din magazin.

Ce trebuie să știi

Pentru găurirea în metal (aluminiu, cupru, alamă, zinc, fier şi oţel nealiat) se recomandă să utilizezi burghiele HSS cu vârf şlefuit, în timp ce pentru găurirea în lemn se recomandă burghiele pentru lemn cu vârf de centrare lung cu două muchii pretăietoare. Dacă ai de realizat găuri în lemn de dimensiuni mai mari, atunci recomandăm burghiele freză, sfredele pentru fasonare sau burghiele pentru găuri de şarniere. De asemenea, pentru găuri mai adânci în lemn există burghiele elicoidale cu tijă hexagonală.
Dacă prelucrezi zidărie din clincher, cărămidă sau beton, aceste tipuri de materiale necesită utilizarea unei maşini de găurit cu percuţie sau a unui ciocan rotopercutor. Dacă totuşi zidul este construit din cărămidă cu goluri, iar materialul este  poros, atunci se va găuri fără percuţie. Acelaşi lucru este valabil pentru cărămida poroasă şi pereţii din plăci. Pentru toate lucrările  enumerate anterior este necesar să alegi un burghiu pentru piatră, întrucât vârful acestuia este echipat cu plăcuţe din carburi metalice ideale pentru găurirea betonului.

Noțiuni de bază privind materialele

Lemnul este materialul cel mai frecvent utilizat de meşterii amatori. De obicei, acesta se clasifică în lemn de esenţă moale şi tare. Speciile de lemn de esenţă moale autohtone sunt: plopul, răchita, teiul, mesteacănul, aninul, molidul şi bradul. Speciile de lemn de esenţă tare din pădurile autohtone sunt: fagul, pinul, castanul, frasinul, nucul şi carpenul. Prin rezistenţa lemnului se înţelege rezistenţa la forţe care pot acţiona din exterior, deci rezistenţa la tracţiune, presare sau îndoire. Vorbim de plasticitate atunci când putem arcui sau încovoia lemnul, fără ca acesta să revină înapoi la forma iniţială. Clasificăm ca fiind elastic lemnul care revine la forma sa iniţială după arcuire.
Metalele sunt frecvent folosite la construcţia de case. În timp ce ciocanul, şurubelniţa, dalta şi cleştele au o utilizare universală, pentru tăierea, formarea şi îmbinarea metalului sunt necesare scule speciale. Ferăstraiele pentru metal au pânze cu dantură fină şi sunt călite special. Tabla se taie cu foarfece pentru tablă, iar pentru tăierea oţelului există pânze speciale pentru ferăstraie verticale. Metalele se îmbină prin înşurubare sau nituire (asamblare prin forţă) cât şi prin lipire sau sudare (asamblare prin lipire).
Materialele plastice se impart în trei categorii. Majoritatea materialelor plastice pe care le folosim zi de zi sunt termoplaste, respectiv se vor topi dacă temperatura este prea mare. Prima categorie se diferentiaza de a doua – duroplastele, care nu se topesc prin încălzire, ci se descompun. A treia categorie de materiale plastice sunt elastomerii. Caracteristica lor principală  este că se pot întinde la cel puţin dublul lungimii lor iar după ce li se dă drumul, revin la forma iniţială. La tăierea duroplastelor precum acrilul sau PVC-ul trebuie să folosiţi ferăstraie cu turaţie cât mai mare şi pânze de ferăstrău cu dinţi placaţi cu carburi metalice. În plus, la găurirea şi tăierea duroplastelor, materialul şi echipamentul trebuie răcite întotdeauna cu produse adecvate. Foliile, PVC-ul moale, plexiglasul şi tuburile din plastic groase de 2–4 mm pot fi tăiate fără probleme cu foarfeca electrică. La tăierea plexiglasului cu maşini se degajă aşchii foarte ascuţite, motiv pentru care maşina trebuie să fie echipată cu o instalaţie de aspirare. Mai mult, este obligatoriu ca utilizatorul să poarte ochelari de protecţie şi mască de protecţie a respiraţiei.